Coloanele urcă...

Deschisă-i poarta cerului,
aici se frâng printre nori
fulgere,
suspină ploile.

Teama cine o strigă?

În spatele ei se caţără Moartea.
.
Ascunşi în găuri de şarpe
unde nu pătrunde nimeni,
ne ucide prin tăcere
căutarea...

În focul înteţit pe arbori
cu ramuri de tăciune,
înfăşuraţi în inele,
îngheţăm în maduva nopţii.

Coloanele urcă,
noi rîmânem în frig,
în umbra luminii bolnave.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->