Deschisă-i poarta cerului,
aici se frâng printre nori
fulgere,
suspină ploile.
Teama cine o strigă?
În spatele ei se caţără Moartea.
.
Ascunşi în găuri de şarpe
unde nu pătrunde nimeni,
ne ucide prin tăcere
căutarea...
În focul înteţit pe arbori
cu ramuri de tăciune,
înfăşuraţi în inele,
îngheţăm în maduva nopţii.
Coloanele urcă,
noi rîmânem în frig,
în umbra luminii bolnave.
Comentarii
Mihaela M., mulţumesc de postare.
Lenuş, bucuros de trecere!
Dan S., mulţumesc de citire.
Cu toată admiraţia pentru aceste versuri frumoase...Felicitări!
Citit cu plăcere, felicitări Llelu !