Ideea scrierii romanului i-a venit citind în presă despre un caz dramatic, petrecut la Paris, în 1807, în plină perioadă napoleoniană. Un tânăr pantofar, pe nume Francois Picaud, urma să se căsătorească cu aleasa inimii lui, frumoasa Marguerite Vigoroux. Un prieten gelos, Mathieu Loupain, l-a denunţat la poliţie că ar fi agent englez şi ar desfăşura activităţi ostile statului francez. Din această cauza poliţia lui Napoleon l-a arestat pe Picaud şi l-a ţinut închis până în 1814. În timp ce stătea la închisoare, Picaud s-a împrietenit cu un prelat italian care, pe patul de moarte, i-a vorbit despre o comoară ascunsă pe o insulă. Dupa ce a fost eliberat, Picaud a descoperit comoara şi s-a întors bogat la Paris, unde a aflat adevăratul motiv pentru care a fost arestat, şi anume că a fost denunţat de prietenul său, Loupain, care, între timp, se căsătorise cu Marguerite Vigoroux. Picaud îşi pune în gând să se razbune şi hotărăşte asasinarea lui Loupain şi a complicilor săi, dar, în final, moare şi Picaud, asasinat si el.
Cazul a fost relatat de presa franceză, în anul 1838, şi a atras atenţia, în mod deosebit romancierului Alexandre Dumas, care s-a gândit să-l dezvolte într-unul din romanele sale. Cu cîţiva ani mai înainte, Dumas participase la o partidă de vânătoare în apropiere de insula Elba, locul primului exil al lui Napoleon Bonaparte. Cu această ocazie a văzut în zare, în mijlocul mării, o mică insulă stâncoasă, numită Monte Cristo. Numele acestei ciudate insule i-a plăcut lui Dumas, care şi-a pus în gând să-l folosească într-unul din romanele sale.
Când a citit povestea tristă a lui Picaud s-a gândit s-o adapteze şi s-o relateze într-un roman. A pigmentat evenimentul cu numeroase alte întâmplări şi personaje, şi în acest fel s-a născut celebrul roman “Contele de Monte Cristo”, în care, ca si Picaud, eroul lui Dumas, Edmond Dantes, este închis pe nedrept ca urmare a faptului că este trădat de nişte prieteni şi acuzat că ar face parte dintr-un complot care urmărea să-l readucă pe tronul Franţei pe Napoleon, aflat în exil pe o insulă în Mediterana. Şi Edmond Dantes se împrieteneşte cu un deţinut, tot un prelat italian, abatele Faria, care îi dezvăluie existenţa unei comori ascunse pe o insulă. De aici încolo, intervine imaginaţia lui Dumas. Corpul mort al prelatului, introdus într-un sac, ce urma să fie aruncat în apele mării de pe o stâncă din apropierea închisorii, este înlocuit cu cel al lui Edmond Dantes, care în acest fel reuşeşte să evadeze din închisoare. A înotat până la ţărm, unde este găsit de o ceată de contrabandişti. După ce ajunge pe insula Monte Cristo, unde descoperă comoara de care îi vorbise abatele, Edmond Dantes îşi ia numele de conte de Monte Cristo, se întoarce la Paris şi se răzbună pe cei care l-au trădat. sursa:lovendal.net
-->
Comentarii