Corbul

Un corb într-un copac din aripi fâlfâia Şi în linişte aştepta ploaia de sânge Şi deodată apar fraţi şi surate Vin de la o cetate,şi cerul sa-nnegrit O cetate negră cu trupuri fără ochi Luna plina răsare,o mamă trece pe cărare Fiul rănit şi-l priveşte întors de la război Sângele-i spală cu noroi împroşcat de răni Ce inima-i pulsează de dor şi de nevoi… Urlă suflete cuprinse-n gemete Şi rugăciunile noastre în neant se pierd. 1979304196?profile=original
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->