Cu ţara ne putem contopi,
Ne înveleşte-n cuvintele inimii,
Puse pe la porţi care se deschid
Spre interiorul ei cu munţi de durere.
Numai pentru cei cu ochii închişi,
Leagănul acesta este doar un moft
Apăsat pe braţele cu clopoţei,
Să se audă doar în stele.
Pentru noi cei care învârtim roţile
Pe drumurile mereu stricate,
Cuvintele au în ele un năduf
Rostogolit peste mai marii momentului.
Cu ţara ne putem acoperi
De florile dragostei în ninsorile primăverii
Şi-n toate zilele de sfântă lucrare ori bucurie,
Intrând în sufletul ei cu împăcare.
-->
Comentarii