"Cautam intr-o zi, in sertarul cu vise, speranta...
Stiam ca am lasat-o undeva, insa acum era de negasit...
Undeva la usa de la intrare s-o fi lasat?
Undeva...dar unde??
Raspunsul la intrebare..nu era greu...dar cine sa se chinuie sa gandeasca...
Nu era de ajuns ca ma gandeam unde "undeva" am lasat speranta?
Am ajuns la o concluzie..daca e UNDEVA, inseamna ca exista...asadar, undeva,departe...chiar si asa imi pare aproape, caci SPERANTA e undeva in toate! "
--------------------------------------------------------------------------------
"Avem mereu de ales: intre a ne opri si a astepta sa vina un vant care sa ne spulbere neincrederea sau a ne continua drumul, cu pasi mici, dar siguri si cu speranta intr-o zi mai buna. Oricat de puternici am fi, simtim nevoia de siguranta si ocrotire. Daca am fi picaturi, n-am avea nevoie de lacrimi... daca am fi cuvinte, n-am avea nevoie de destainuiri... Dar suntem oameni si avem nevoie de iubire. Suntem impovarati de amurg si toamne, dar printre atatea lacrimi si zboruri frante, nauci de atata cautare sau prea lunga asteptare, ne dorim o strangere de mana, o mangaiere sau o soapta... Noi facem alegerile. Am inteles ca nu timpul ne va vindeca sufletul...ci dragostea din noi..."
VERSURI:MARIANA EFTIMIE KABBOT
-->
Comentarii
un gand bun draga Mihaela Mosneanu buna prietena..
multumesc pentru atentie si prietenie..toate cele bune!
multumesc stimata iola pentru tot; trecere, video..si numele autoarei versurilor..de altfel am remediat in blog,
cu stima!