Cum aş putea să-ţi spun ce mult mă doare
Că drumul tău coteşte spre apus,
Cu altă paralelă suprapus,
Vegheat de o haină ursitoare?
Un vid ineluctabil s-a produs,
Stingând literalmente din fervoare.
Pe calea dintre inimi e rumoare
Şi-un ultim gând s-a spart, căzând răpus.
E-apocalipsă-n peştera din tine,
Printre troiene nu-mi pot face loc;
Un cronometru parcă se abţine
Să mai măsoare timpul echivoc,
Când un străin se clatină în vine,
Sortându-şi deziluzii sub obroc.
Comentarii
Mulţumesc, Maria Dumitrache, pentru semnul lăsat! Cu drag,
Mulţumiri, de asemenea, doamna Dorina şi Mihai, pentru popas şi semnul de lectură! Cu prietenie,
Mulţumiri călduroase, stimate doamne/prietene, Maria Ciobotariu, Lenuş Lungu, Aurora Luchian, onorată de prezenţa şi cuvintele dvs.! Îmbrăţişări cu drag!
FELICITĂRI!
Minunate versuri...Felicitări!
Felicitări mii!