De ziua voastră, sensibili creatori de emoții răscolitoare în vers sau în proză:
Cum, oare, poți trăi așa
Arzândă frunte, ah, mâna îți miroase acut a poezie!
Cu verbul A IUBI clădești imensul univers.
Din fiecare deget îți saltă îndrăzneț un vers;
Ca mieii cei zburdalnici primăvara în netedă câmpie.
Și ce frumoși sunt ochii tăi albaștri...
Cu tot seninul calm pământul invadează.
Nici nu-ndrăznesc să-ntreb la ce visează;
Bolnavi de doruri neînțelese vă tânguiți la aștri.
În palma ta, cum o poiană fermecată,
Secundele într-adins pe tâmple se lasă sărutate.
Mai leneș timpul, se vrea împins din spate,
În așteptarea firească a destrămării bucată cu bucată.
Pe cer nu-i strigăt; e-o dulce suferință în cuvinte.
Din pumnul strâns iubirea împărți frățește.
Și nu știu cine, mai mult ca tine, milos iubește
O sfântă primăvară cu sufletu-așezat pe dinainte.
Căruntă frunte, ah, mâna îți miroase bogat a poezie!
Nici vântul nu o-încearcă cu o adiere;
Doar luna un răspuns la întrebare cere:
Cum poți, de zbucium otrăvită, trăi cu toate-n armonie?!
Veronica Șerban
Vă respect și vă admir, pe fiecare în parte, stimați scriitori ! La mulți ani, vouă!
Comentarii
Mulțumesc frumos, Dorina!
Mulțumesc pentru evidențierea textului!