Cum să desparţi sublimul de păcat
Şi cum să furi din vifor adiere,
Pândind perversa clipă de plăcere,
Ce-n ţărm de anotimp ţi-ai rezervat?
Cum să-ţi convingi dezgustul să mai spere
La simţământul astăzi demodat,
Pietrificat în miezul de agat,
Când din speranţă nu se face-avere?
Se iroseşte inima-n şarade,
Cu râvna de-a-ncropi un dialog.
Cernite stări, frânturi din Eliade,
Încearcă poarta-n visul cel olog;
Pe drumul dintre Eros şi hiade,
Cuvântu-i iscusit arheolog.
Comentarii
Mulţumesc, Claudia Bota, pentru semnul de lectură! Cu drag,
Mulţumesc din nou, doamna Chindea! Mă bucur să vă revăd! :-)
Mulţumiri, de asemenea, pentru popas: Mihai Arsene, domnule Bidulescu, Chindea Maria! Cu pretenie,
Mulţumiri, Nicoleta Mija, bucuroasă de rezonanţă! Cu drag,
Mulţumiri de suflet, doamna Lenuş Lungu! Îmbrăţişări!
Chiar- m-am întrebat și eu! În această dimensiune, cred că imposibil! În următoarea, poate!
Frumos spus!
Da, Florin! :-) Mulţumesc mult! Cu prietenie,
Mulţumiri călduroase, doamna Ciobotariu! Cu drag,
Trăiri redate cu multă sensibilitate intr - un frumos sonet.Foarte frumos.
Versuri bine conturate, cu o structură într-un limbaj simplu dar literar.
Felicitări!