Motto: La urma urmei moartea este doar un simptom al vieții. Mario Benedetti
În trist apus, fără motiv
Mă uiţi şi pleci, zâmbind lasciv.
Cum va fi lumea fără soare,
Fără răspuns la întrebare,
Cum să visez, cum să mai sper
Când lumea nu mai are cer,
Când nopţile sunt închisori
Iar zorii nu mai nasc fiori?
Cum va fi lumea să întreb mă tem
M-aş aşeza la pieptul tău, un ghem,
Să văd prin ochii tăi pădurea,
Dar mă preumblu prin casă tot aiurea.
Cum gura ta e-acum tăcută
La fel şi lumea va fi mută.
Desperecheată pe sub ploi
Va fi, sărmana, fără noi!
Prin sânge îţi pulsam întruna;
În inimă-ţi eram eu, una.
Fără de dragoste, cum lumea,
Pe lângă ea să mă mai vrea?
Mă am de-acuma doar pe mine;
Cum va fi lumea mea de mâine
Când pierd din gust şi din culoare
Şi tot ce a fost în noi mirare?
Veronica Şerban
(foto : sursa internet)
Comentarii
Mulţumiri pentru aprecieri doamnă,Giurgiu Silvia!
Mulţumesc frumos, domnule Mihai Ștefan Arsene!