Sufletu-mi disperat stă ghemuit,
mai ales dimineaţa,
rămas gol
şi stors până la ultimul gând
printre oase rupte ca nişte vreascuri
facute tot de el semn pentru ochi rătăciţi
peste tot
să ocolească din cale tăcerea.
nu am de ales şi tac odată cu el
deşi vreau să te pot respira
cumva
zorii să-i auzi cum mă vor renaşte
plină de fericire.
până atunci
speriat se ascunde pe gâtul
sugrumat de noduri uscate.
le înghite forţat repetând la nesfârşit
acelaşi
-am nevoie de tine mai ceva ca de aer-
de dor, seară de seară umblă hai-hui,
cu noaptea-n cap trimis
să te cheme.
şi cumva am termina ce am început
cândva,
tot în zori respirând nevoia de tine,
frumoasă
maria
7.07.2012
-->
Comentarii
ha! nu
spuuuuuun!
sîc!
(Mircea,taaare-mi plac ale tale comentarii. iti multumesc pentru ele cat si pentru trecere!sincer! )
multumesc Ovidiu!
Dorul s-a pus cu noduri în gît. Cine-
i ORL-istul care le poate trata?
cu drag