Pe oglinda lacului singuratic
sub strălucirea lunii
a înflorit un nufăr alb
din cupa fericirii
priveam înmărmurită
iubirea prefăcută în esenţă
atât de pură şi de sfântă
tăcere şi lumină
este natura
desăvârşind zilele verii
parfum învăluitor
plutea pe valuri,
din liniştea adâncă
părea că timpul,
nu există...
splendoarea unei clipe
ce înviorează zorii
după nopţi ascunse.
Comentarii
Frumos!
Semn de lectură plăcută...