Dacie sfântă
Zeul tău, Dacie sfântă,
Doarme-n vise seculare
Peste arcul de Carpați,
De la Tisa pân’la Mare.
Cu mioarele prin stele
Risipite pe câmpii,
Ai trăit printre barbari
Învelită-n strai de ii.
Ai fost vis, ai fost legendă,
Sedusă de toți dușmanii,
Strecurată printre timpuri,
Ai uitat să-ți numeri anii.
De la Decebal încoce,
Tu ți-ai cam uitat trecutul,
Decebale, Decebale,
Unde ți-ai îngropat scutul?
Printre marile simboluri,
Ți-ai ascuns de tot misterul,
Sarmisegetuza doarmne,
Oglindind în ea tot cerul.
Colinele și văile -ntinse
Cu tinda veche din bordei,
Cu ulcica de pământ,
Ți le-au furat pe toate ei.
Drumărind prin munții tăi,
Doar în fotă și-ntr-o ie,
Ți-au luat aurul și sarea,
Grânele de pe câmpie.
Limba ți-a rămas curată,
Printre brazde, printre lacrimi
Doina ta a curs a jale,
Îngropând dureri și patimi.
23 septembrie 2012
-->
Comentarii
Uite că cineva totuşi mai scrie şi poezie patriotică. Sinceră admiraţie domnule Bucovu! Cred că unul din cele mai mare rele pe care le-a suferit poporul român este că i s-a ucis patriotismul, iubirea pentru fiinţa naţională. Sper din tot sufletul ca să mai poată fi ceva de făcut în acest sens.
Mulțumesc Ioana.
Limba ți-a rămas curată,
Printre brazde, printre lacrimi
Doina ta a curs a jale,
Îngropând dureri și patimi....
Câtă dreptate aveți. Am citit cu plăcere.