DE CE ?
De ce murmură apele, când iubirile tac,
Ori plâng iubirile când doru-ncremeneşte
Şi frunza nenăscută visează la copac,
Să poată atinge cerul, din ramul ce va creşte?
De ce plânge sufletul, când dorurile mor?
Şi ce minune-n cer se împlineşte,
Când dorul iar renaşte - plutind ca un condor,
In inima ce şi mai tare,clocoteşte?...
Şi ce şopteşte mama, cu pruncul înfăşat,
Ca să-l adoarmă, ce poveşti îi spune?
De ce apune soarele, pe cer însângerat,
Când el răsare altfel, la margine de lume?
De ce freamătă codrul, când îl sărută vântul,
Sau când l-atinge ploaia cu mantia uşor?
Deşi uneşte cerul prin ramuri- cu pământul,
E-aşa de blând cu frunza toamnelor…
Cine-ar putea să dea răspunsurile toate,
Înafară de El, Creatorul, ce-n toate-I prezent?
Hotărând în clipele dintre viaţă şi moarte,
Cât poţi să cunoşti, dintr-un tot - transcendent!
-->
Comentarii
Victor, acum te descopăr în mulţimea prietenilor cronopedieni, ţi-am citit câteva creaţii şi îmi plac foarte mult, ca şi aceasta ce cuprinde întrebări esenţiale, naturale, cu un singur răspuns (sau mai multe!?) pe care tu l-ai dat deja...Felicitări pentru tot ce scrii, pentru volumele editate (din 2010?) şi pentru întreaga preocupare creativă ce dă roade frumoase, după cum se vede! Cu prietenie, Valerica
Un poem plin de sensibilitate! Felicitari!
Cine-ar putea să dea răspunsurile toate,
Înafară de El, Creatorul, ce-n toate-I prezent?
Hotărând în clipele dintre viaţă şi moarte,
Cât poţi să cunoşti, dintr-un tot - transcendent!
Minunata poezia,felicitari.Intr-adevar,De ce?
F. frumoasa constructia poemului si-mi place si retorica fara un raspuns! De cate ori nu-si pun oamenii asemenea raspunsuri????
Superbe versuri...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş