deși e toamnă…
deși e toamnă și e trist,
tu îmi zâmbești ca primăvara,
în ochiul tău de ametist,
crește albastră, lăcrimioara.
vreau să culeg din necules
ispita de pe buza ta
și să m-aleg din neales
c-un zâmbet…sau așa ceva.
din ne-nviați vreau să-nviez
să-ți fur o pleapă și un ochi,
se te dizolv, să te creez,
în lume să nu te deochi.
să ne vedem curând venind
pe o potecă solitară,
să ne iubim așa cu jind,
cum ne iubeam întâia oară.
iubirea ta să fie rit,
sub cerul toamnei ce ne leagă,
cu sufletul întinerit,
să bucurăm o lume-ntreagă.
duminică, 9 septembrie 2012
-->
Comentarii