Cu ochii minţii
privea în tăcere şi singur
zarea nedesluşită
din lumea agitată…
***
La umbra gândului,
sticlirea disperării
palidei reproduceri
în puterea privirii…
***
Simpatia pentru deprimare
era sprijin lacrimilor,
gândurilor nerostite.
***
Lumina scăpătată
printre zăbrelele norilor
înghiţea cu furie înăbuşită de linişte
urmele adânci ale tristeţii
într-o nepăsătoare indiferenţă
a întunericului nopţii.
***
Afecţiuni smulse
din clocotul senzaţiilor,
frâu liber
prindea
spre refugiul tăcerii
din temniţa…
lipsită de lumină.
***
Mărturisire a neputinţei
într-un zgomot înăbuşit
al gândurilor dureroase,
al unei minţi înceţoşate
de un suflet înşelat
de-o certitudine pierdută,
că noaptea trecea în zi.
***
Pâlpâia vag
o lumină ceţoasă
într-o tăcere grea
cu mişcări lente
într-o briză
răcoroasă…
luna lucea pal.
***
Uimit
de propria nelinişte
asupra unei privelişti
odihnitoare, preocupat
de propriile gânduri,
privind într-o
tăcere nedefinită
într-un timp fără viaţă,
elibera
mintea.
***
Cu o mândrie înfuriată
de tăcerea plină,
noaptea a căzut
peste ziua de ieri.
***
După zbuciumul vieţii,
strălucirea palidă
a unui altar de amintiri,
dormea adânc…
-->
Comentarii