Era cuprins
de un somn neliniştit
când copacii întunecaţi
atingeau cu vârfurile
cerul înstelat.
Simţea
cum se rupe un zăgaz...
* * *
Auzea
zgomotul neîntrerupt
al amintirii ce se trezea
nechemată în mintea sa.
Se simţea nelalocul lui.
* * *
Începea să respire
în sunetul atât de încărcat
de oboseala
când ploaia cădea
cu o furie aproape biblică.
Pierduse complet contactul cu bucuria.
* * *
Apăsa
baza nasului
cu degetele
şi simţea
cum nodul
dintre omoplaţi
începe
să se desfacă
între zidurile ude
ale braţelor lui.
* * *
O panică
surdă zumzăia
în partea de jos
a abdomenului.
Se privea
cu o jenă neascunsă
ca şi cum
răspunsurile
ar fi plutit în aer.
* * *
Într-o
încercare disperată
de a se linişti,
încerca
să-şi păstreze
vocea egală trăgându-se
în abisul întunecat al somnului.
* * *
Când
vorbele au muşcat
din marginile imensului zid,
de emoţii, atinsese punctul cel mai de jos -
Noaptea adâncă a sufletului...
* * *
În încordarea umerilor
cu o aluzie de căldură în aer
îşi lipea degetele mari unul de altul
pentru o clipă.
* * *
Cu un surâs lugubru
a închis ochii
şi a tras aer adânc în piept:
atât de multe rămăseseră nespuse...
* * *
Vedea
suprema lipsă de interes,
lipsa ciudăţeniei când
se deschidea către lumină
într-o replică de final:
n-a fost, tocmai,
un izvor de înţelegere.
-->
Comentarii