Era
râvnitor de linişte
în imposibilitatea fizică
de a tăcea
şi conştiinţa
îşi recăpăta echilibrul.
* * *
Îngăduitor
cu ignoranţa altora
căci se născuse obosit,
privea minciuna
cu o nebănuită înfrânare
pusă în destinul
regulat de capriciile
oamenilor.
* * *
Repeta
ecouri de păreri
să scape
de apăsătoarea tăcere
în începutul
de tulburare
de pe chipul său.
Îi intra prin pupile
albastrul cerului
bromura.
* * *
Cu o vagă
melancolie în glas,
deşi însetat de firesc,
schimba înţelesul lucrurilor
cu ajutorul interpretării
în umbra
ce se prelungea.
Urma o lungă tăcere
de aşteptare.
* * *
În
gândul său
era ceva frânt
ca şi cum
ar fi avut
o greutate
pe limbă
când îşi strângea
muşchii abdominali
şi proiecta în jur
fragmente de conştiinţă.
* * *
Într-o nemărturisită
dorinţă de normalitate,
de linişte,
de firesc,
amorţit de umiditatea nopţii
în infinitele complicaţii ale vieţii,
sistemu-i complicat
de a evada din marginile bunului simţ
printre perdele,
cobora ca o lumină
cenuşie şi roşiatică
filtrată de ploaie.
* * *
Cu capul
înfipt într-un par
pentru a urmări
mersul gândului
pe jumătate adormit,
în semiveghe,
era recunoscător vieţii
care, în fiecare clipă,
îi dădea câte un prilej
de a schimba orizontul.
* * *
Cu
o nebănuită
prestanţă, schimba
marginile realităţii
săpate într-o brazdă
prin care gândurile lui,
încercau să se strecoare...
* * *
Ca şi cum
ar fi ultragiat
un lucru nelămurit
în neliniştea fericită
a începutului,
plăcutul chin
al aşteptării,
creierul
secreta gândirea -
dădea hrană vieţii.
* * *
Cu judecăţile
preschimbate în prejudecăţi
de gloria pătată de ridicol,
îşi trimitea creierul la plimbare
pentru a scăpa
de plictiseala de-a asculta
şi oboseala de-a vorbi...
ca şi cum ar fi avut febră în cuvinte.
-->
Comentarii