Se întindea
hârjonindu-se cu picioarele goale
în bâzâitul monoton
de dincolo de vreme.
Lenevea,
bârfea,
mormăia nemulţumit
în rotocoale vesele de fum
prin spaţiul deschis
cu fruntea încruntată, desfigurată
într-un fel de forţă inefabilă
ce plutea deasupra lui.
***
Cu mâinile noduroase,
cu încheieturile
deformate de artrită
îşi încovoia
trupul melancolic
concentrându-se
asupra unui punct
din depărtare,
sugându-şi obrajii
din colţul gurii
când i se scurse
un firicel de salivă.
***
Se prelungeau vălurit
pe creştet razele de lumină
şi rămase preţ de o clipă drept
cu buzele uscate
contemplându-se placid
când îşi cântărea cuvintele
cu un calm rece sorbind
frumuseţea distantă a amurgului.
Imaginea prindea forme interesante.
***
Îngemănându-se
cu liniştea nopţii
într-o satisfacţie dureroasă,
cu o uşoară nerăbdare timidă,
rămase luminat
doar de un licăr orb
în şoapta firavă a unei brize.
O senzaţie de fericire extatică.
***
Uitându-se
prin bezna groasă
într-un abandon absolut,
mintea era inundată de emoţii
şi corpu-şi lăsa
să alunece...
***
Viaţa
era o prelungă aşteptare
cu ochii
pironiţi înainte,
dilataţi de o satisfacţie negrăită
de limba ce se încăpăţâna
să rămână amorţită
pe buza de jos
răsfrântă.
***
După un timp
îndelungat petrecut
în aerul stătut
din umbrele conştiinţei,
ţinând frâiele vieţii,
îl inunda un val de revoltă
plimbându-şi palmele
de-a lungul corpului...
***
Cu figura
complet absorbită,
stătea cu capul plecat,
pierdut
într-un labirint de confuzii inexplicabile,
simţindu-şi
corpul veştejindu-se,
pielea asudând şi transpiraţia,
transpiraţia scurgându-i-se prin toţi porii.
***
Recuperându-şi
puterea de a gândi,
pupilele încremenite scânteiau
biciul cuvintelor aspre
din buzele strânse între palme.
Sanctuarul în care-şi găsea liniştea şi refugiul.
***
Din pâcla imaginaţiei,
bolborosindu-şi neîncetat nevinovăţia,
suspiciunile mişunau ca nişte umbre latente
într-un moment de paroxism.
Se opri într-o mirare mută,
părea că umblase ani de zile
prin lumea tenebrelor
într-o vagă stare de inconştienţă.
Cufundat în fântâna
necuprinsă a uitării de sine
cu cearcănele supte de sub ochi
într-un urlet agonizant,
căzu aproape fără zgomot,
fâşii roşii de lumină îi dansau prin faţă.
-->
Comentarii