E ceaţă, e frig..., și aud de afară
cum vântul se zbate năuc printre crengi,
speranţa în mine începe să moară,
iar tu din trecut ai vrea să mă ştergi.
Privesc pe fereastră cum pică zăpadă
din pomii cuprinşi în vârtejuri de vânt…
Sunt trist, iar în casă nu-i nimeni să vadă,
să-mi spună de tine măcar un cuvânt.
Şi seara se lasă, şi gândul se frânge,
furtuna la geam se-nteţeşte mai mult,
şi frigul pătrunde, şi sufletu-mi plânge,
mă-ndrept către sobă, și vreau să te uit.
Comentarii
Mulțumiri alese din partea mea și respect, Lenuș Lungu și Aurora Luchian! Onorat de citirea versurilor și mesajul vostru frumos!
Frumos!
Felicitări!
Minunate versuri...Felicitări!
Mulțumesc, Maria Cioborariu!
Cu aceeași admirație!