Dinspre durere vin semne magice,
licorni albi şi dragoni albaştri.
Să extrag spinii din piept
rostind un descântec de plumb,
care despică cerul cu turnurile înalte
sub care un giulgiu de stele
acoperă infernul? Dante doarme
pe un catafalc de nisip...
Deasupra, moartea scrijeleşte piatra,
topeşte timpul prin ţurţuri,
cu aripile căzute pe cruci şi statui..
Şuieră prin aer nevrozele nopţii,
se sting lumânările-n uitare.
Resemnarea aşează tăceri pe inimă;
mă bântuie cântecul deşertăciunii,
o nouă zi de singurătate se naşte
în gol, pe marginea anotimpului,
se-aude cum respiră în risipa clipelor,
lipsită de culcuşul moale
unde voi topi întunericul, peste veacuri...
-->
Comentarii
Frumos descăntec. Felicitări Llelu !