DEZOLARE AMARĂ
Iubire, te-am cântat ca un poet
Trăindu-te cu sufletul curat.
Dar cum nimic nu e perfect,
Ca şi alţii, şi eu m-am înşelat.
Deci, n-am fost primul păcălit
De săruturi false, dulci cuvinte,
Ce cu intensitate le-am trăit
Crezându-le aşa de sfinte.
Amară dezolare la sfârşit,
Când încă mai aveam iluzii,
Că mă iubeşti, cum te-am iubit
Căci mai trăiam fără confuzii.
Ai plecat, aşa cum ai venit,
O apariţie surprinzătoare,
Nu ai înţeles că te-am iubit
Pe tine, femeie schimbătoare.
Comentarii