Toamna cu îngeri
Ion Vanghele
Trec îngeri cu aripi înmuiate-n cenuşă,
Arhangheli bolnavi printre zori cenuşii,
Copacii nebuni ciocănesc pe la uşă
Şi caii nechează în ore târzii.
Îşi scutură pomii podoaba sumară
Cu bocet de frunze - un veşted prohod
Şi păsări în cer tăcerea-nfioară
Iar clipele mor întorcându-se-n glod.
Arhanghelii trec într-un zbor eşuat,
Ghirlande de flăcări să ardă în cer
Când iadul din mine rămâne-ngropat
În toamna bolnavă cu brume şi ger.
O noapte se plimbă prin noi nevăzută
Cu umbre dansând caraghios în pereţi,
Doar luna se sparge în ore tăcută
Visând trene albe, fugind prin nămeţi.
Şi tu o cadână cu pielea de jar
Dansezi în şuvoiul ce torţa îl arde
Şi umbrele tale, mistuite-n zadar
Pe pat dansatoarea o lasă de cade.
E-o noapte adâncă, cireşii au ars
Dezmăţul iubirii, cu flori de cenuşă,
Iubito invită, dorinţa la vals
Şi-ascultă copacii cum tremură-n uşă...
E toamna fugară
Cerasela Jerlăianu
E toamna fugară dar trece cu îngeri
Cuminte ca bruma căzută pe noi
Când plin de dorințe de mine tu sângeri
Și cerul se strânge buluc în zăvoi.
Copaci zgribuliți cu aripi căzute
În frigul teluiric se lasă văzuți
Și nopțile toate cu straie oculte
Se scutură-n noi când suntem tăcuți.
Trec îngerii toți pe stradă departe
Prohodul îl cântă cu glasul divin
Ne lasă lumină-n clepsidrele sparte
Și iadul îl zvârle în iazul de chin.
Și luna se zbate cu aripi de ceară
Când stelele cad cenușă pe jos
Dar îngerii sunt arhangheli pe seară
Și vin să vorbească de Domnul Cristos.
Dansează afară o torță de foc,
În umbra luminii dansăm amândoi,
Cuvântul iubirii rămâne pe loc
Și-atunci cad molatec nestinsele ploi.
E-o noapte adâncă în toamna fugară
Se-aude cum plânge vioara în crâng,
Dar îngerii toți în lume lăsară
Tăcerile care în noi se răsfrâng.
-->
Comentarii