Trecutul și prezentul, împreună,
pe margine de timp nedespărțite,
pe zi ce trece-n cuget îmi adună
păreri de rău în haine de ispite.
Aud cum vin pe cântec de sibile
și mă cuprind îndată ca o teacă,
încerc să le alung dar sunt ostile,
cu amăgiri prezentul mi-l îneacă.
Îmi amintesc de viața mea trecută,
de toate-n urmă câte au-mai rămas,
pe margini de legendă nevăzută,
ascunsă-adânc în gânduri fără glas.
Iar chipurile voastre neuitate,
cândva iubite doar întâmplător,
în spațiul meu, avid de libertate,
revin mereu pe-o aripă de dor.
Dar nu mai sunt cum mă știați odată,
nu mă priviți cu ochi dojenitori! –
sunt mai bătrân, dar inima-mi curată
și-acum tresaltă, prinsă de fiori.
Aștept sărutul vostru, cel din urmă,
veniți pe rând în brațe să vă strâng!…
Dar, vai! - cum aș putea să vă ajung ?
că-i doar un vis care în zori se curmă.
Comentarii
Vă mulțumesc, domnule Paul Rotaru, pentru timpul acordat versurilor mele și pentru aprecierile scrise în mesaj !
O viață construită ca o artă.“
Îmi cer scuze că citez dintr-o creație proprie la poezia domniei voastre, dar așa găsesc un semn al stimei deosebite ce o nutresc față de lirica pe care o admir. Cu deosebită considerație,
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA ACORDATĂ, DISTINSE DOAMNE POP DORINA ȘI CIOBOTARIU MARIA !
Cu aceeași admirație!
Admirație.