doina
Lin curge vara prin tină
Cu soarele în dulce cânt,
Se-aude zumzet de-albină,
Prin foșnetul teiului sfânt.
Mierea noastră bizantină,
Din lacrimă și din nesomn,
S-a născut din foc și tină,
Din valahul nostru domn.
Cântă-n vale-un ciuhurez,
Prevestind amare gânduri,
Smalțul oalei de Hurez
Noi l-am prefăcut în ziduri.
Lăngă vatra părintească
Am închis doina-n firidă,
Când o hoardă tătărască
Încerca să ne ucidă.
Și i-am dat drumu-n pădure
Să doinească-n libertate,
Când ne-a fost ceva mai bine,
Am chemat-o în cetate.
Și-a plecat cu ea ciobanul
Peste deal și peste plai,
Și-a cântat-o în tot anul
Peste gura lui de rai.
Și țăranul peste glie,
Stând cu boii priși în jug,
Cânta ca o ciocârlie
Doina sfântă de la plug.
Așa cântă tot românul
Și-o lăsăm ca moștenire,
De la bună și străbunul
Să ne fie nemurire.
duminică, 8 iulie 2012
-->
Comentarii
Mulțumesc Maria Ciubotaru pentru cuvintele frumoase despre poezia mea.
Poezia capteaza mintea, gandul frumos, descatuseaza sufletul, induioseaza inima spre armonie si echilibru sufletesc. Multumesc, pentru aceasta stare !
Fain mulțumesc Mircea!
Fain....curge!