Nimeni n-a ştiut mai bine să dea aripi la cuvinte,
Să le-mbrace-n armonie, pentru veci le-a pus veşminte.
Razele din alba lună tu le-ai tors ameţitor,
Suspinat-ai împreună cu luceaferi la izvor.
Într-un cuib de turturele ai furat un pui de somn,
Ai zburat până la stele, tu ai fost şi prinţ şi domn.
Şi cu lira-nflăcărată, într-un cânt cu taină veche,
Ai cuprins în poezie plop stingher, far’ de pereche.
Şi iubirea ai slăvit-o, i-ai pus aripă să zboare,
Tu ai plâns la braţ cu teiul şi cu lacul plin de floare.
Ai divinizat femeia şi i-ai pus în suflet foc,
Preschimbând-o în regină, iar tu - rob făr’de noroc.
Ş-ai zvârlit asupra ei vălul alb de poezie,
Ai făcut din ea o sfântă, muză, rară simfonie!!!
I-ai urzit cununi de raze, ai creat dintr-o femeie
Înger blând pierdut în basme, o “Madonă dumnezee”.
-->
Comentarii
Delia, ce surpriza minunata mi-ai facut aducand acest videoclip superb aici! Iti multumesc din suflet!!!!!