La capăt de pod ştiut
mă ascund în început
Între cer şi-ntre pământ
Adun vise, adun vânt.
Căzută în apusul vieţii
îmi sângera zborul scaieţii
şi împletesc din clipe plasă
când foamea de noi mă apasă.
Prin amintiri, mă arunc hai-hui,
mi-e locul aici şi totuşi nu-i,
abandonată-ntr-o plecare
trăiesc pe margini de uitare.
Prin care lumi îţi porţi chemarea
când depărtarea-şi varsă sarea
peste amar de zâmbet ascuns
şi visul de dor îmi e pătruns?
Când iele cu luna se iubesc
de toamnele-n mine învrăjbesc
dor de dor de tine adie
în umbră de clipă pustie .
Comentarii
Superbe versuri! Citit cu mare drag,