Dorul din tăcere

 

Tăcerea şi-a ascuns şoaptele în somnul de peste zi.  

 

În tremurul dinlăuntru,

m-am trezit

cu sărutul încarnat al cerului,

pe frunte:

 

– Mi-e foame, foame de tine!

(îmi striga de cu seară, sufletul agăţat ca-ntr-un hamac, de stele).

 

 Am întinat o felie de pâine cu pastă de mine

şi am bătut cuiele din vis, întins, lungit să stau,

să-mi (cu)prind îmbrăţişarea braţelor din zborul nopţii.

 

 Vorbele cuvintelor nu au loc printre gânduri. Ar durea şi mai tare dorul.    

 

 

19.02.2015, ora 20:20

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->