Cap. 12
.
Rezumat cap.11
George Apostol își îngăduie o scurtă pauză de odihnă și reflecție, punând la punct unele detalii tehnice, neluate în calcul inițial. Își face timp și pentru conservarea vânatului, dar și pentru pregătirea primului prânz, îndeplinindu-și o promisiune mai veche față de Agnisia Mărgărit.
Ciorba de legume cu carne de porc era, pesemne, o raritate pe acolo, deoarece Agnisia mai ceruse o porție, după ce o mâncase cu poftă pe prima. George Apostol fusese frapat de expresivitatea ei directă și dinamică, alternând după felul cum accentua silabele, parcă fără să le atingă, după cum mărea sau micșora ritmul vorbirii sau al intonației, lucruri pe care nu le observase până atunci și care îl obligau s-o privească cu alți ochi. Era ca și când ar fi văzut-o întâia oară, descoperind și alte trăsături charismatice, cum ar fi linia ovală a feței, culoarea verde-smarald a ochilor, urechile mici, imitând forma embrionului uman, nasul miniatural, puternic la bază, cu deschidere delicată, buzele subțiri și gura senzuală, bărbia subțire, emanând o senzație misterioasă de fragilitate, linia pomeților ușor arcuită, persuasivă, pe care o mai întâlnise doar la persoanele foarte hotărâte. Agnisia îi simțise privirea cercetătoare concentrată asupra ei, dar nu reacționase în niciun fel, deși nu se simțise tocmai confortabil. Nu știa ce semnificație să-i dea, fără să greșească, cu toate că intuiția ei de femeie îi spunea că nu era doar simplă curiozitate. Mai departe nu îndrăznea să meargă cu gândul, nici nu i-ar fi surâs o altă complicație sentimentală, dacă despre asta era vorba.
- N-am mai mâncat atăt de bine de când am fost ultima dată acasă! îl complimentează ea, făcând o primă breșă în fortificațiile lui meditative. Ai și felul doi?
- E la cuptor! tresare el, amintindu-și de friptura înăbușită în cașcaval. Numai o clipă, vă rog!
Se întoarce cu tigaia aburindă și o așează pe masă, cenzurându-i gestul de a lua furculița.
- Se mănâncă direct cu mâna, dacă nu vă supărați!
- Nici o problemă! se conformează ea cu o naturalețe dezarmantă. Am crescut doar la țară!
Nu-și poate stăpâni exclamația de satisfacție după prima înghițitură, nici tentația de a-și linge degetele.
- Toți am crescut la țară, admite el, folosind aceeași tehnică, dar nu cu firescul și distincția ei. Cina aceasta îmi amintește de Crăciun, când tata tăia porcul!
- Și mie.
- Trebuie să recunosc că mistrețul e mai bun!
- Da, n-am prea avut ocazia să mănânc mistreț, însă sunt de acord cu tine. Și modul de preparare e excelent!
- Mulțumesc.
- Sper să nu fie doar o excepție?
- Nu, îmi place să gătesc și am să-o fac cât mai des cu putință.
Agnisia Mărgărit nu se sfiește să-l privească admirativ.
- Am trăit s-o văd și pe asta! Pari din ce mai determinat să prinzi cheag aici? Aproape că nu-mi vine să cred!
- La început am avut și eu rezervele mele, recunosc, dar am înțeles repede că nu e nicio diferență. Poți fi la fel de singur și aici și acolo, depinde de cât te implici!
- La vârsta asta e mai rar!
- V-am avut pe dvs. ca etalon, dacă vreți să fiu sincer până la capăt. Exemplul dvs. e admirabil, să trăiești pentru un ideal nu-i de ici de colo!
- Și care ar fi idealul tău?
- Nu știu, poate să-mi găsesc locul! Să fac ceva cu viața mea, pe care am cam irosit-o degeaba.
- E destul de încurajator!
- Așa ziceam și eu.
- Și nu ți se pare prea puțin?
- În faza aceasta, nu. După ce văd noua stație gata pot să mă gândesc mai departe. Și am gânduri mari!
Femeia lasă ochi în jos. Bănuiește ceva, dar nu vrea să insiste. Realizează că bărbatul e un om hotărât și imprevizibil. N-o mai miră nimic.
- Mulțumesc pentru masă! îi zice cu o inflexiune specială a vocii. A fost un deliciu! Acum mă duc să transmit ultimile date.
George Apostol o conduce până la ușă, unde ea își ia rămas bun, de parcă s-ar fi pregătit să plece la capătul lumii, și-l sărută pe obraz. Atingerea buzelor ei ferme îl lasă perplex.
Centrala pe lemne avea o clapetă specială pentru apă caldă, instalată de un meșter amator, probabil, fiindcă nu apărea în schemă. Clapeta se blocase cu mulți ani în urmă, cum îi povestise Agnisia, făcând imposibilă folosirea apei calde în bucătărie și băi. Analizând-o cu atenție, George Apostol, descoperise că aceasta era în stare de funcționare, dacă era acționată cu un patent, defectul constând în lipsa tijei de acționare, ruptă de cineva. Făcuse un semn la capătul cursei robinetului pe deschis și alimentă centrala cu lemne. Cîteva minute mai târziu încercase robinetul din bucătărie și constatase că aveau și apă caldă. Nu rezistase tentației de a o anunța și pe Agnes, după ce, în prealabil, făcuse el însuși prima baie de când venise la stație.
-->
Comentarii