Amurgul părea o… pânză.
În lumina roşiatică, neclară
întinzându-se
de-a lungul orizontului,
aerul încărcat
cu nevăzute mişcări,
devenise înecăcios de la ceaţă.
Totul se cutremura în ape liniştite.
Raze de foc
străbăteau oblic negura
din furtuna sălbatică
a existenţei aproape nimicite
în fundalul estompat
al peisajului lunar
spintecând gânduri
transformate imperceptibil.
…………………………….
Deasupra strălucea… luna.
Comentarii
eu iti multumesc Maria de treirea-ti, o zi asa cum ti- doresti, Marius
Ma vad in postura ta...ametita de frumusetea clipei !
Felicitari !
Multumesc mult.
va multumesc pentru vizite si cuvinte Ioana, Maria, o zi minunata, Marius
acelasi drag! cu drag citesc, calatoresc pe cuvantul tau si nici nu stiu de cand incep sa zbor!
Am recitit cu placere.
te imbratisez Delia, multumesc, o seara minunata, Marius
Doamne ce-mi mai plac incursiunile acestea prin fiinţa ta, surprinsă în diferite ipostaze...