Pâinea plângerii e dospită cu meditaţii apocrife
şi excremente morale în imagini grafice simplificate.
Un pui de Ion îşi exercita melancolia nevoilor
prin bolboroseli de-o vulgaritate modică.
Astfel reuşea o faţă cu tonalitate aparte,
încât putea să lovească, dintr-o privire!
Tristeţea unui unghi de vedere
m-a împiedicat, în propriile principii expuse.
Am un scenariu cu lumânări arzând pe-o masă încărcată,
lângă canapeaua suspinelor - singura moştenire.
Poftele şi regretele sunt mereu egale!
Dar ce-a fost a fost, acum e mai rău.
Cineva îmi ţine sâmbetele zilnic.
Mă simt ca jumătate de om călărind,
jumătate de femeie cu mădulare anapoda.
După stingere facem chef pe casa scării,
cu bazaconii şi jucării din geanta doamnei,
făcând abstracţie de băşicile din papucul ei.
Apoi intimităţi estivale cu clipiri imprudente
şi circumstanţe răsunătoare
în care ea tace
şi priveşte o icoana binecuvântată,
din constelaţia fecioarei.
Am făcut necropsia acestui moment de dragoste:
contemplaţia ghinionului pe-o faţă de pernă
este o traumă cosmetizată, cu dureri colaterale.
-->
Comentarii
Întodeauna te citesc cu drag, Cristi.
Mulţumesc Agafia. Îmbrăţişare!
Recitit cu placere