Să nu-mi ceri tânăr să mai fiu,
Ca un atlet s-alerg spre tine;
Eu ştiu că este prea târziu
Şi nici chenzina nu mă ţine.
Mă-mpiedic şi de umbra mea,
Deşi eu ştiu că mă iubeşte;
Cu mine, ea, alăturea,
Şi zi, şi noapte, mă-nsoţeşte.
Îmi ceri să fiu ce n-am mai fost:
Nebun şi nărăvaş din fire;
E prea târziu, şi n-are rost,
Căci aţa este prea subţire...
Sunt realist şi recunosc,
Că viaţa bun-a fost cu mine;
Mi-a pus pe tavă câte-au fost,
Dar una nu a fost ca tine...
E prea târziu să te iubesc,
Mult prea târziu să mă iubeşti...
Cum aş putea să te peţesc?!
Că, uite!, ce frumoasă eşti...!
-->
Comentarii
Ca de-obicei am citit şi din suflet, mi-a plăcut.
Un poem frumos cu toată admiraţia