Eveniment cultural
În data de 23 nov. 2018, în sala de lectură a Bibliotecii Județene I.G.Bibicescu a avut loc lansarea celui de-al doilea volum al antologiei "Mărturii spre neuitare", serie ce cuprinde textele regretatului profesor, gazetar și scriitor Constantin Stana, îngrijită de poeta Gabriela Mimi Boroianu, prefațată de criticul - profesor Viorica Stăvaru, aparută la editura StudIs, Iași 2018.
Un spirit tânăr, călăuzitor al sufletelor fragile și curate, înfometate de cultură, Profesorul Constantin Stana a fost prezent printre prietenii, colegii aflați în sală, prin fotoreportajul realizat de Dragon Nedelcu, ce s-a derulat pe toată perioada lănsarii, prin redarea înregistrării cu magistrala dumnealui recitare a poeziei "Mistrețul cu colți de argint" de Ștefan Augustin Doinaș.
Au vorbit despre carte scriitori, personalitați ale vieții culturale Severinene, prieteni, rude dintre care amintim - directorul interimar al bibliotecii I.G.Bibicescu doamna Cristina Firu, poeta Gabriela Mimi Boroianu, al cărei discurs il redăm integral:
Încep în primul rând, prin a mulțumi gazdelor noastre de azi - Biblioteca I G Bibicescu, prin a vă mulțumi dumneavoastră celor care sunteți prezenți aici, în această sală (și în număr atât de mare), și care ați venit pentru a ni-l aminti pe Domnul Profesor Stana, ca să vorbim despre cărțile acestea la,- iaca cum trece timpul-, doi ani de la tristul moment al "plecării" dumnealui...
Poate că eu, nu l-am cunoscut pe domnul Profesor așa cum l-ați cunoscut mulți dintre dumneavoastră, și nici de atât timp. Nu mi-a fost profesor, nu mi-a fost coleg, nu mi-l aduc aminte de la televizor... Fiind o fire histrionică, și stând atât de puțin în preajma dânsului nu i-am văzut acele părți rele pe care mulți dintre dumneavoastră i le reproșează și de aceea, pentru mine, a fost doar un OM, un om cu literă mare, cu o cultură vastă, un orator desăvârșit, un Profesor impunător care nu știu de ce sau cum, a văzut ceva dincolo de cuvintele mele, dincolo de mine, ceva ce nici eu nu credeam că este... Și m-a încurajat, mi-a dat încredere în mine iar asta, vă rog să mă credeți, este ceva extraordinar! Îmi amintesc că în perioada aceea, de început a prieteniei noastre, fusesem la câteva întâlniri ale cenaclului Orfeu. Aveam o teamă teribilă de câte ori mergeam. Da, știu erau oameni ca și mine dar aveam sentimentul că intru în cușca leilor! Însă când îl aveam pe domnul Profesor alături nu îmi mai era frică. Era suficient să arunc o privire spre dânsul și îmi revenea încrederea în mine, și îmi spuneam "pot!".
În scurtul timp cât m-am bucurat de prietenia dumnealui, am învățat să-l apreciez și ca o premoniție, simțeam nevoia de a aduna cât mai multe mărturii ale trecerii domniei sale prin viața culturală la care participam împreună. Făceam fotografii, înregistram discursuri... iar dumnealui râdea și mă numea biograful meu...
Îmi intrase în cap ideea de a-l convinge cumva să mai publice o carte, știam că are un roman autobiografic început, că scrie poezii... și am vorbit cu prietena mea doamna Lenuș Lungu, directorul și fondatorul revistelor Cronos și Taifas literar din Constanță, să sponsorizeze apariția cărții... A fost de acord deși nu îl cunoștea decât prin intermediul meu și al câtorva materiale pe care i le publicasem în revistă.
Însă nu am mai avut timp...
La trecerea bruscă spre lumea celor drepți am avut sentimentul unei pierderi imense, simțeam că mi se făcuse o nedreptate! Primisem un sprijin care îmi fusese luat prea brusc așa cum tragi scaunul de sub picioarele cuiva... Nu apucasem să fac ce mi-am propus și nu-mi ieșeau din cap cuvintele dânsului " biograful meu" ... Habar nu aveam cum dar am purces la drumul anevoios de a-mi duce la îndeplinire promisiunea pe care mi-o făcusem mie de a-i publica o carte... Nu am găsit manuscrisele... Și din ce aveam nu puteam încropi o carte. Dar uite că cineva acolo sus mă iubește și prin intermediul dumneavoastră am publicat, iată, al doilea volum al mărturiilor spre neuitare...
Mulțumesc tuturor celor ce m-au sprijinit în acest demers al meu, în primul rând doamnei Lenuș Lungu, domnlui Ioan Muntean (din Brașov) tehnoredactorul nostru, tuturor scriitorilor din carte care mi-au trimis materialele, tuturor celor care au avut un material și mi l-au trimis, precum și celor care m-au ajutat să le caut, sau mi-au înlesnit într-un fel sau altul căutarea lor. Mulțumesc deasemenea doamnei Viorica Stăvaru care a binevoit să îmi scrie prefața acestui al doilea volum și care este aici în sală și căreia îi înmânez acum microfonul spre a vă spune câteva cuvinte.
Mulțumesc!
Au mai vorbit scriitorii: Viorica Stăvaru, Viorica Gligor, Eugen Măicăneanu, Victor Rusu, Mihai Ioana, Marius Popescu, Eugen Fritea, Dan Salapa, Puiu Răducan, Cristian Petcu, oameni care s-au bucurat nu doar să îl aibă coleg, prieten și ci și de aprecierea dumnealui ca scriitori dovadă fiind materialele pe care dumnealui le-a scris și care acum fac parte din acest volum. Din partea familiei, a fost prezentă doamna Cristina Bogia, strănepoata domnului Profesor care a citit emoționanta scrisoare a Cavalerilor Templieri, din al căror ordin a făcut parte domnul Profesor.
Un eveniment de excepție, un adevărat elogiu adus unui om de înaltă ținută etică și morală care a rămas și va rămâne viu în memoria tuturor celor care l-au cunoscut.
-->
Comentarii
Mulțumesc <3
Cu mare drag...oricând poți conta!
Adevărat, Lenuș! Mulțumesc pentru tot sprijinul dat în acest demers al meu!
Felicitări Mimișor!
Constantin Stana a fot un Om de mare valoare!