Ne rătăcim
alergând
după umbre
și ne transpiră pașii
a nori de lacrimi
când nu le prindem
în gură
de ne e sete
de atâta amar,
ne pierdem
până și calea
spre fântâna
plină ochi
de zi
căzând în genunchi
la orice colț
de dulce
noapte!
03 03 2012
Ștefan Oană
Comentarii
Cu mare drag ANY...
Frumos poem. Felicitari!
Multumesc mult, Lenus!
Felicitări! Am lecturat cu plăcere aceste versuri minunate