FĂRĂ PARTITURĂ

Toamnele venite din trecut
se așază-n cuget către seară,
îmi aduc, cu vântul nevăzut,
amintiri lăsate într-o gară.
Aş fi vrut cu mine să le iau,
laolaltă să le am pe toate,
dar în gară încă mai veneau
trenurile pline cu păcate.
Ah, păcate, puse într-un nai,
cu mătase-n notele cântate,
pentru muze, cu parfum în grai,
înțelease doar pe jumătate,
doruri nesfârşte, fără glas,
spintecând uitarea-nşelătoare,
dar ştiam că încă au rămas
zilele din toamna următoare.
Am venit să le aștept tăcut
în același colț uitat de gară,
când sosea pe șine, nevăzut,
trenul cu fanfara militară.
Amintirile-au căzut subit
în extaz, cu sufletul la gură,
peste visul meu redefinit
cu bemolii fără partitură.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc, Aurora Luchian, pentru felicitări și gând ales!

  • Nostalgie și mult frumos poetic!

    FELICITĂRI!

    Cu bucuria lecturii,

    Aurora

  • Mullțumesc, Lenuș Lungu, pentru popas și gând ales!

  • Sublime versuri...Felicitări!

    3700271335?profile=RESIZE_710x

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Apoteoza Inutilă a lui Athanasios Vorba-n-Vânt (⸗)* prin Cronopedia
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 ore
Mai Mult…
-->