Farsele soartei-6

Ce mult te-am iubit! 

 

Ce mult te-am iubit

Visul meu, infinit !

Pe un pisc te-am inaltat,

Te-am admirat și te-am adulat.            

 

De cum se lăsa înserarea
Îți presăram cărarea

– În al meu univers –

Cu petale de vers.

 

Tremurând de nerăbdare

Aşteptam, pe cărare,

A inimii mele aleasă,

Steaua mea norocoasă,

 

Cu ochii care m-au vrăjit,

Și gura ce m-a înebunit,

Să apară, din zare,

Iubirea mea cea mare!

 

Şi, ca o zână, apăreai                       

Coborâtă chiar din rai –,

În păr cu petale de flori

Şi ochi-ţi surâzători.

 

Din ochi-ţi ţâşnea iubire

Şi radiai de  fericire.

Îmi săreai în braţe îndată

Pentru a fi sarutată.

 

Buzele ne erau lipite,

Braţele înlănţuite

Şi ne făceam jurăminte

De iubire, până la moarte.

 

  MdRaesculum 17-18 august 2009/

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Și, dacă pui lipici la buze, nu se mai dezlipesc.

    Tentant, nu-i așa?

    Week-end plăcut!

    cu drag

  • Buzele ca de petale
    cu miros de floare,
    întind palmele
    să-ţi dăruiesc
    jurăminte...
    minunate versuri..Felicitări!
    Cu prietenie Lenuş
Acest răspuns a fost șters.
-->