Distanţele dintre oameni sunt uneori bariere care despart doar trupuri umane, deoarece forţa gândului este o încăpere comună a sufletelor, ce a găsit în ultimii ani o uşă. O dată deschisă de mine şi de milioane de semeni ai mei, reuşim să ajungem din câţiva paşi oriunde şi aproape de oricine, dacă dorim. Numele aceste uşi se numeşte internet.
O dată ce-ai apăsat pe clanţa ,,tastatură’’ şi-o ,,împingi’’ cu ajutorul mouse-ului, ea se deschide şi intri prin ,,holul’’ Google, te orientezi pe unde vrei ,,să călătoreşti’’ sau oriunde vrei,,să întâlneşti’’.
,,Călătorind’’ în întreaga lume, virtualitatea te ajută să cunoşti fel şi fel de persoane. Mulţi gândesc că în oamenii de pe internet nu trebuie să ai încredere, că trebuie să fii foarte atent cu cine stai de vorbă etc. Şi nu spun că nu ar avea dreptate, din contră! Chiar şi eu cred acest lucru despre majoritatea virtualilor, de orice natură. Însă, eu mai am un crez în privinţa oamenilor de lângă noi, aceia care fac parte din viaţa noastră privată, cum ne place să o numim pe net. Şi acesta ar fi că eu şi cei apropiaţi mie, din diferitele motive însemnate de soarta mea, suntem văzuţi la fel de ceilalţi virtuali pe care noi, la rândul nostru îi cunoaştem. De aceea eu zic că şi în spatele virtualităţii suntem oameni. Şi că ar trebui cât de mult putem, să fim demni de această denumire - oameni. Minciunile, hoţiile, batjocorelile le întâlnim atât în viaţa privată, cât şi în cea virtuală.
De-a lungul timpului, de când am început să folosesc internetul – încă de la început, de când învăţam ,,să călătoresc’’ prin lume şi să cunosc virtuali - mi-a fost scris să întâlnesc şi oameni de treabă, dar şi oameni răi. Şi sunt convinsă că şi domniile voastre, care îmi citiţi aceste rânduri, aţi cunoscut internetul la fel ca şi mine.
Tocmai când începusem să fiu convinsă că nu există oameni buni pe net, la fel cum nici în viaţa mea privată nu existau pe atunci, la un moment dat, Dumnezeu a hotărât să-mi dăruiască prin intermediul acestei ,,uşi’’ internetul, oameni de valoare, care fără prea multe vorbe, mi-au arătat o lume mai bună. Prin felul lor de a fi, prin scrierile lor, prin poezii şi poeme, proze, bloguri, eseuri, etc., dar şi prin prietenia lor, mi-au demonstrat că poate exista o lume mai bună, dacă vrem. Cu timpul, în viaţa mea, prietenii aceştea virtuali au venit unul câte unul şi mi-au rămas aproape, prin forţa gândului şi a sufletelor nobile cu care i-a inzestrat Dumnezeu.
Cu unii dintre ei am devenit prietenă şi în viaţa privată, deoarece vorbim din când în când şi la telefon. Cu alţii care, chiar dacă ştiu că nu voi avea niciodată numărul lor de telefon, ştiu sigur că dacă aş avea nevoie de o vorbă bună sau de un sfat, întodeauna le voi primi, printr-un mesaj. Nu de mult timp, i-am descoperit pe câţiva dintre ei, care îmi erau şi îmi sunt mult mai apropiaţi decât mi-aş fi închipuit eu. Îi iubesc şi îi respect foarte mult. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi i-a dăruit.
P.S. Mulţi dintre domniile voastre, care citiţi acum aici, veţi şti că sunteţi în sufletul meu şi că, prin forţa gândului, şi eu la rândul meu vă sunt aproape.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii