08. (poezie, cybersonet)
(dans de societate – foxtrot – fracturism)
foxtrot o confesiune sincopată (cybersonet CCCXCI)
ne-am pierdut pe podea fără scenă
pașii tăi nu mai știu unde mă duc
tăcerea ta e linie plină ca de sirenă
iar trupul meu o strofă ce-o seduc
dansăm greoi în sufletul năuc
privirea ți-e tăioasă dar blândă
un foxtrot lent în doi mai zăbăuc
se frânge-n colțul inimii o secundă
cuvintele se calcă în picioare pe bandă
și totuși dragostea rămâne vie
un pas greșit devine alinare profundă
și ritmul tău mă iartă tacit în pustie
dansăm rupt dar sincer vulnerabil şi univoc
iubirea noastră șchiopătează dar ne ține-n loc
abab bcbc cdcd ee
* Foxtrot e dans neregulat, al sufletului care se mișcă între iubire și gol, între ironie și durere sinceră. Limbajul său este direct, tăios, dar cu fisuri de tandrețe – exact esența fracturismului: poezia rupturii asumate, un poem al disonanței, al sincerității brute și al mișcării neregulate.
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii