Furnica

A fost o data ca niciodata un musuroi de furnici situat sus pe un deal foarte inalt si cu o panta destul de abrupta. Era un musuroi frumos si fericit. Le mergea bine furnicilor si erau multumite de regina lor ca a gasit asa loc bun sa aseze musuroiul. Cerul era mai tot timpul senin pe timpul verii, dar iarna era grea. Furnicile erau foarte harnice si nu le placea sa se lase furati de seninatatea cerului din lunile de vara si sa leneveasca. Ele munceau toata vara pentru ca stiau ca iarna care urma sa vina nu trebuie sa le prinda nepregatite. Cu toate astea lor le placea asa cum era, si era bine.Generatii au trecut si musuroiul a ramas pe loc. A avut mare noroc sa nu fie calcat in picioare de vreun om, dar adevarul este ca era bine plasat intre o piatra si un pom, ferit de orice pericol. Era putin probabil ca cineva sa se impiedice de el fie om sau animal. Cum se intampla de obicei, bunicii si cei mai in varsta au pastrat traditiile si erau la fel de harnici ca stramosii lor. Tinerii, insa, nu erau toti asa. Ei s-au obisnuit sa le mearga bine, sa nu fie deranjati si de aceea nu mai puneau vaoare pe lucrurile pe care furnicile batrane le considereau ca fiind foarte importante. Tinerilor nu le placea sa munceasca vara pentru ca nu se gandeau la altceva decat la cerul senin si la mirosul frumos al pomului care inflorea in luna mai. Degeaba le spuneau batranii haideti si voi la treaba ca vara-i scurta si avem nevoie de mancare pt la iarna. Tinerii greu credeau vorbele acelea. Multi dintre ei nici nu stiau ce e aceea iarna, dar furnicile lucratoare stiau. Era teribil de frig incat nu-ti venea sa iesi din musuroi. Era de neconceput sa ramai fara mancare pe o vreme ca aceea in care totul era acoperit in alb si mancaea era dificil de gasit.Regina musuroiului avea o fiica. Fiica ei era o furnica frumoasa, indemanatica, cuminte si cu o minte agera. Prefera sa asculte invataturile celor batrani si trecuti prin multe decat sa mearga sa se distreze si sa piarda vremea impreuna cu ceilalti tineri, de aceea era respectata de furnicile mai in varsta. Ea isi iubea parintii foarte mult. Ducea o viata linistita, echilibrata si izolata de zbuciumul vietii traite de altii. Cu toate ca era o mica printesa, ea nu era cu nasul pe sus si nu-i placea sa se creada superioara celorlalti. Ea vroia sa obtina totul prin munca. Ii placea munca foarte mult si era harnica foc. Avea o inima buna si vroia sa-i ajute pe ceilalti. Nu-i placea sa-si piarda vremea cu lucruri marunte si tot ceea ce facea ea iesea foarte bine pentru ca punea suflet in tot ceea ce facea.In acelasi timp, in alt musuroi din apropiere se afla un furnic . Musuroiul furnicului era la poalele dealului pe care se afla musuroiul furnicii. Furnicul nu era ca printesa. El nu muncea la fel de mult ca ea si ii placea sa piarda vremea cu prietenii lui. Furnicul avea o multime de prieteni din toate categoriile si din anturaje diferite. Se intelegea bine cu toata lumea. Nu mai stia cum sa-si imparta timpul intre prieteni. Nu avea timp de stat de vorba cu batranii si invata totul din experienta proprie deseori dandu-si seama ca era mai bine daca asculta de povetele lor. Dar nu prea il interesa asta. Nu o data pati sa cada si sa se loveasca dar mai apoi sa se ridice si sa continue ca si cum nimik nu s-ar fi intamplat. Toate si le incurca si reusea sa le faca in modul cel mai complicat dar totdeauna le ducea pana la capat. Era un furnic hotarat si tot ceea ce-si propunea realiza. Daca isi punea ceva in cap facea nu mai dadea inapoi chiar daca era o tampenie.
Furnicul avea cunostinte si din musuroiul furnicii si mergea deseori p-acolo. Se vazura ei de mai multe ori, dar nici unul nu fu curios de celalalt. Fiecare avea viata lui care nu se intersecta deloc cu a celuilalt. Si viata fiecaruia era frumoasa pentru ca fiecare si-o traia exact cum stia mai bine. Si era bine asa.Nu trecu mult timp si, ca sa nu dureze nici povestea noastra prea mult, furnicul se intalni cu furnica. Aveau un anturaj pe care il frecventau amandoi fara sa stie. Unul dintre ei mai de curand si ea mai de demult. Facura cunostinta si statura de vorba. De atunci ii cazu draga furnica si nu stia cum sa faca sa se intalneasca cu ea iar. Se mai intalnira, ea nu-l respinse, si devenira foarte buni prieteni. Vara trecu si o data cu ea si cerul senin. Furnicile adunara provizii intreaga vara si acuma le aranjau in camaruta lor. Unele inca mai adunau, dar erau pe sfarsit cu lucrul. Vremea devenea mai rece si vantul batea mai tare. A venit toamna. Cu toate astea cei doi inca se mai intalneau si furnica tare se mai bucura cand il vedea. Furnicul se intalnea mai rar cu prietenii de odinioara si cauta tot timpul motive ca sa o vada pe frumoasa furnica. Ea nu inceta niciodata sa asculte de batrani era foarte responsabila si in continuare cumpatata in tot ce facea. Ea stia ca numai daca va munci va reusi in viata ei de furnica.
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • superba poezie
  • Faină povestea. Adaug şi eu o furnică:

    Furnica

    Luna este pe scăpătate…
    Mi-am luat terhetiul îm spate;
    M-aşteaptă o zi lumină
    Ca să-l umplu, pân’ la ujină.

    Un uriaş îmi iese în cale
    Şi nu mai am loc pe cărare.
    Îşi leagănă o antenă uriaşă!
    Pisica Felix ar fi invidioasă.

    Se întinde, fără grabă mare…
    Unde i-o fi schimbătorul de viteze, oare?
    Mă cuprinde o mare mirare;
    Îşi poartă casa în spinare!

    - Am scos casa la vânzare,
    Să trec criza asta mare.

    - Da’ ce te-a prins atâta grabă?
    Mai bine pune-ţi mintea la treabă!
    Antenele lui Felix nu-s mai de folos,
    C-a dat cu ele în rahatul gros.

    Cu antenele tale minunate
    Scoţi din piaţă şi o (i)Realitate,
    Şi,de le vopseşti în roz-bombon,
    Trimiţi şi Cotoiul la tomberon.

    Oricât de mare ar fi criza,
    Nu supravieţuirea este miza!
    Foloseşte-ţi mintea! Ce mai stai?
    Şi nu te gândi numai la burdihai.

    Amintiri,- o viaţă-ntreagă adunate-
    Sunt ale sufletului tău- plinătate.
    Aici au primit binecuvântarea sfinţilor
    Sufletele minunate ale părinţilor.

    Când un dor mare te cuprinde
    Te-afunzi în amintiri de acasă,
    Stând cu cei dragi la masă...
    Nu, casa părintească nu se vinde!

    Cu simpatie
    MdRaesculum ( Mircea de la Bologa)

    06.05.2010

Acest răspuns a fost șters.
Victor Bivolu a postat o discuție
PEISAJ ESTIVALDoi demnitari și-un mogul,Savurându-și molcomi briza,Stau pe plajă, sfidând criza,Că…
1 oră în urmă
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Acum 2 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Asociația pentru Civilizația Ortodoxă (ASCIOR), filiala Buzău, a luat ființă în anul 2017, ea fiind…
Acum 2 ore
Victor Bivolu a răspuns la discuția Victor Bivolu FARMECUL CARTOFILIEI – MEMORIA CĂRȚII POȘTALE – PORTUL BRĂILA din Hobby-Club Cronopedia
Alte cărți poștale cu portul brăilean:
Acum 2 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Portul Brăila este unul dintre cele mai mari porturi fluviale românești. Situat pe Dunăre, de la…
Acum 2 ore
Ioan Muntean – în noiembrie e prea târziu (cybersonet xxx) prin Cronopedia
Sursă: Ioan Muntean – în noiembrie e prea târziu (cybersonet xxx) – Cronopediada grup – Cronopedia…
Acum 10 ore
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată în Cronopediada grup
Maraton Panorama Literară 2024, noiembrie
07. (poezie, cybersonet)

în noiembrie e prea târziu…
Acum 10 ore
Ioan Muntean a apreciat postarea de blog a lui Ioan Muntean Ioan Muntean - în noiembrie e prea târziu (cybersonet xxx) în Cronopediada grup
Acum 10 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog în Cronopediada grup
Maraton Panorama Literară 2024, noiembrie
07. (poezie, cybersonet)

în noiembrie e prea târziu…
Acum 12 ore
Pop Dorina a apreciat discuția lui Victor Bivolu PASSACAGLIA - careu definiții rezolvat în Hobby-Club Cronopedia
Acum 16 ore
ELENA AGIU-NEACSU a răspuns la discuția ELENA AGIU-NEACSU 4509. rime: menestrel / lapte
 rime: criza / destul
ieri
ELENA AGIU-NEACSU a răspuns la discuția ELENA AGIU-NEACSU 4509. rime: menestrel / lapte
rime: cavaler / orizontul
UNUI TĂNTĂLU
 
Se pretinde cavaler,
Dar e mai degrabă tontul,
Că îngust…
ieri
Mai Mult…
-->