GENUNCHIUL SURPĂRII
trufia noastră păgână stăpâni ai planetei ne-a declarat
sinucigaşi imberbi ai istoriei
povara ei grea de învăţătură înfiera în răscruce troiţă surpată
precum era şi identitatea noastră
iniţială
trufia însingurării a crescut doar golul în noi
aparenţă de har şi putere ne-a acoperit ochiul de zgură
de-am crezut că putem să ne rupem de tot şi de toate
cu picioarele-n humă şi fruntea în stele
încă să învârtim roata fiinţării
istoria pe care o ţesem în clipa noastră efemeră
se înfăşoară în cimitire orfane şi schiaună prin colţuri
a deşerturi barbare
suficienţa noastră de bufniţă oarbă a pus la poprire-n cătuşă
viitorul
trecutul l-am îngropat în subsolul istoriei
doar ziua de azi contează şi domnia noastră scârţâind
încheietură mucegăită de spaţiu
planeta aliniază legiuni cuminţi în burta timpului
fără crâcnire să ne-ncrusteze în insectarul
încă albastru
aflat în burta balenei care filtrează sporadic oceanul
şi fragilele noastre speranţe
doar pe Iov aşteptăm cu un fulger să-l smulgem din coapsă
să ne răscumpere arsura credinţei
umbra care ne ţine straşnic în colţi de-ntuneric
să risipescă iubirea...
unde e cartea în care l-am îngropat?
-->
Comentarii