(Geometria…vieţii)
Evoluăm pe trapezul vieţii
în echilibristică pe paralele sorţii,
care se transformă în unghi-înstrăinare...
Se oglindesc în timp
raze reci, de iubire,
ce ard în focarul amintirilor.
Secanta, pe ipote(nu)za fidelităţii,
cade din înălţimea purităţii.
Nehotărât aştept
– la răscruce de uitări
cu priviri obtuze –
închiderea triunghiului braţelor.
Dintr-un punct de vedere, îndepărtat,
soseşti pe o linie frântă de dor.
Două lemniscate unite,
– un trifoi cu patru foi –
puse la rădăcina patratului Iubirii,
închid laturile rombului certitudinii.
Închiderea cercului buzelor înfiorate
pune între paranteze depărtarea.
Rotirea în cerc, de bucurie,
închide sfera iubirii divine.
Mdraesculum 16.12.2010
PS, sau antefactum ?
Destinul ne-a fost jucat
la romboidul ruletei ruseşti :
Zarurile au fost aruncate
în poligonul de tragere în păcat,
cu rotiri ale feţelor necuratului cub –
Ameţitoare căderi în spirală!
Sfera universului se prăbuşeşte
Comentarii
Mulțumesc, Dane, pentru vizită! Să ai o linie ascendentă a vieții, fără sinuozități!
Frumos poem , felicitări Mircea !