ghetele

stau la fereastra toamnei

şi-mi amintesc

se plimbă prin mine copilul de ieri

desculţ pe drum şi fără temeri

mi-a spus mama să intru în casă

să nu-mi mai păstrez ghetele

că le-a venit timpul

 

noaptea- s încorsetat în vise

ies din ea victorios

ca o pasăre din colivie

 

dimineaţa se artă cu sprncene albe

mă voi opri la meri

să îi privesc

ce trişti sunt dezbrăcaţi

pe drum mai sunt copii desculţi

şi câini fără stăpâni

vor veni cu ochii -n lacrimi

să-mi lingă ghetele noi.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • De-ar fi viaţa o pendulă,apoi

    De la douăzeci de ani, în doi,

    Când patruzeci şi cinci se gată

    Să schimbe cursul, înapoi să bată

  • poeie în formă pură!

    felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->