stau la fereastra toamnei
şi-mi amintesc
se plimbă prin mine copilul de ieri
desculţ pe drum şi fără temeri
mi-a spus mama să intru în casă
să nu-mi mai păstrez ghetele
că le-a venit timpul
noaptea- s încorsetat în vise
ies din ea victorios
ca o pasăre din colivie
dimineaţa se artă cu sprncene albe
mă voi opri la meri
să îi privesc
ce trişti sunt dezbrăcaţi
pe drum mai sunt copii desculţi
şi câini fără stăpâni
vor veni cu ochii -n lacrimi
să-mi lingă ghetele noi.
Comentarii
De-ar fi viaţa o pendulă,apoi
De la douăzeci de ani, în doi,
Când patruzeci şi cinci se gată
Să schimbe cursul, înapoi să bată
poeie în formă pură!
felicitări!