Într-o casă, mică, mică
Locuiește o pisică,
Un copil pe nume Nicu,
Cu bunica și bunicu.
Buna ține loc de mamă,
Oblojește orice rană.
Bunul loc de tată ține,
El aduce-n casă pâine.
-Noaptea asta-i fermecată,
Spune buna, hai odată,
La ghetuțe lustruiește,
Vine Moșul la ferestre!
Cum să treacă prin ogradă,
Pân' la streașină-i zăpadă?
Ghetele-s ca vai de ele,
Voi primi în dar nuiele...
În cea dreaptă intră apă;
Stânga-i, o ciubotă șchioapă
Lângă sora ei murată
Abia ține pasu’, înceată.
Inimioara lui fragilă
Ghetelor plângea de milă.
O să vină?! Nu-o să vină...
Gândi piciul și suspină,
Ghetele-mi sunt o rușine;
Ce moș s-ar gândi la mine?
Iar cuminte...a fost pisica,
Cum mereu spune bunica.
Dar de-o fi s-ajungi pe-aici
Moșule, vezi de bunici.
Lor le pune în ghetuță,
Sănătate, o mânuță.
Lung oftează Nicușor
Căutând un colțișor
Încălțările să-ascundă,
Nicidecum să stea la pândă.
Moșul Ene, moș milos,
Peste chipul drăgăstos
Cerne fir mărunt de somn
Adormind puiul de om.
Scuturând din barba deasă
Sân’ Nicoară intră-n casă.
Lângă cizme ponosite
În adânc de colț pitite
Ale lui ghetuțe-își lasă;
Iar din sac în sârg revarsă,
Cu-o blândețe așa firească,
Toată averea lui cerească.
Doi bunici și un nepot
Și-o pisică cât un ciot
Au cu toții ochiul umed;
În minuni și azi mai cred.
Veronica Șerban
(foto: sursa internet)
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos Agafia, mulțumesc Mihai Ștefan Arsene!
Mulțumesc dragele mele, Aurelia, Nicoleta!