glasul ploii

tună noiembrie din departe

vibraţii
prin aer perdele de ape
curg
se-adună nebune
se sting totodată
când vreau să le prind
şi-mi place
cât îmi place senzaţia densă de rece şi cald
eeee... altceva...
e ca şi glasul tău grav

sfulger
încărcat de emoţii

săgeată pătrunde prin mine 

cu toate gândurile tale

iar cuvintele  sunt grele
atât de grele că-mi muşcă buzele
arse
cu vocea ta

în şuierat la ureche îmi spui- vreau şi mai mult- 

eu la fel
şi mă strângi în braţe atât de tare...

mai tare plouă
torenţial
continuu 
tună
şi fulgeră
şi mi-e dor de tine
atât de tare

că te simt cum îmi laşi pe braţe

din ploaie 

sărut melacolic de toamnă târzie


maria
29.10.2012

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  •  multumesc Camelia, multumesc mult de tot! minunate melodii!

  • multam Mircea de cometariul tau adevarat si frumos( cu tot cu dorinta ta! pentru asta am sa ma rog77.gif  Doamne, da Doamne o ploaie, cu saruturi sa fie... peste tot ...)

  • Frumos sarut al ploii, Maria!

     

  • Ştergere comentariu

    Cînd te plouă pe buze cu...sărutări

    Şi te încălzesc strînsele îmbrăţişări,

    Nu-ţi pasă ce vreme este pe afară -

    În suflet ţi-e o veşnică...primăvară. 

     

    Şi-aş vrea să fiu picătura de ploaie...

Acest răspuns a fost șters.
-->