GUSTÂND NEMĂRGINIREA
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu,
şi Dumnezeu era Cuvântul”. (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)
Mă-nalț spre tine armonie pură,
din cupa ta să beau adâncul infinit
al veșniciei sacre-a primului venit
ce s-a dezis de schismă și de ură.
Simt taina sfântă atingându-mi firea
și îngerii venind să mă ridice-n zbor,
pe umeri să-mi sădească aripi de fior,
să pot urca..., gustând nemărginirea.
În urma mea să-aud vuind pământul
de tropotul acelora ce-mi sunt urmași
pe huma răscolită de nătângii pași
spre taina care-a zămislit Cuvântul.
Tu, fiu al meu, spre calea hărăzită
nu te hrăni cu ezitările prea lungi –
de vrei în pragul Învierii să ajungi
primește-l pe Isus cu inima smerită!
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru trecere, domnule Muntean!
Din păcate nu am reuși să găsesc calea de a mai posta alt poem.După părerea mea, de nespecialist, cred că mai trebuie lucrat la acest site, pentru a-l face mai accesibil.