Se adună gândurile-n clepsidra timpului
ca lâna şi mohairul croşetate cândva de bunica
să facă harababură prin mintea şi sufletul
omului care se lasă prizonieri în largul tumultului
îngrămădit în lovelele din vise şi de lipsa lor
unde boala strigă de multe ori în zadar după sănătate
sărăcia se despoaie la frig şi la foame
datoriile fac pact cu statul să jumulească buzunare
că de! viaţa şi moartea sunt două paralele
plimbăreţe cu propria socoteală pe drumul lor
opulenţa jonglează după ruleta intereselor şi-a pagubelor
de unde invidia şi răutatea scuipă pe amărăciunea
altora care văd şi aud dar... mucles! că
ori le e frică ori când vorbesc nu-i aude şi nu-i vede
nici dracul despuiat în splendoarea urâţeniei sale.
Pe străzi te mai întâlneşti cu martorii lui Iehova
cu baptiştii penticostalii sâmbătarii şi alţii
care propovăduiesc cu Biblia şi cu revistele lor
cuvântul Domnului profitând de necazurile omului
care-şi găseşte alinare în convertire şi în speranţa
că într-o zi se vor sfârşi toate relele din lume şi mulţi
cad în ispita de a-şi schimba religia şi de-a încerca
să aprindă altă Lumină decât cea care a aprins-o
Dumnezeu în spiritele lor.
Orbirea şi surzenia s-au îmbrăţişat demult
în timp ce Lumina totuşi... veghează
haosul în care s-a înecat omenirea.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Frumos poem!