ți-a apărut pe frunte, azi, un rid
și nu mă mir, nici supărat nu sunt,
că în războiu-acesta, fratricid,
prea ne luptăm cu morile de vânt.
ne-am alungat iubirea în exil,
în cele patru puncte cardinale
și, solitari, ne strângem la azil,
doi câte doi, în umbrele carnale.
dintr-un galop de vise, temerare,
abia ne tragem pasul spre tropar
și noaptea, când ne ducem la culcare,
ne-crucișăm privirea-n calendar.
ți-a apărut pe frunte, azi, un rid
și-or mai veni, pe chip să-l întristeze.
ni-i trupul mai sărac și mai arid,
vom fi doar două umbre siameze.
-->
Comentarii
De nu ai sta incruntat, nu ai avea riduri sic!