Și eu nu mai pot de lene

După cum se-nvârte roata,
În această țărișoară,
Așa-mi târâi eu ciuboata
Când în casă, când afară.

După cum este și timpul:
Ziua scurtă și săracă,
Noaptea, călărind Olimpul,
Zghihuesc într-o baracă.

Țin sticloanța într-o mână
Și prin fumulul de mahoarcă
La-nceput mă simt în vână,
Dar apoi devin… chișoarcă.

Văd Ilene Cosânzene
Ce mă cheamă la dezmățuri,
Îngeri, dezbrăcați de pene,
Vor, în bot, să-mi pună hățuri.

Și mă dau de toți pereții;
Trec prin ei ca o stafie.
Zorii dulci ai dimineții
Aburi scot din scăfârlie.

Dinspre mare-un vuiet vine;
O fi vântul, ori sirene?
Parcă scheaună un câine
Și eu nu mai pot de… lene.
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->