Important

 

Eşti important atunci când ai.
Când ai să dai!
Când nu, eşti ne-nsemnatul pai
Ce-şi pierde bobul pus în sac,
Eşti nodu-n spate din hamac,
Ce deranjează negreşit,
Pe relaxatul odihnit,
Care visează nesfârşit,
Dorindu-se ne înghiontit,
De ne-nsemnatul… nod în Rai.


Atunci când ai… când ai să dai.
Erou în versuri şi urări,
Dorit, visat, rugat, curtat,
Recunoscut şi confundat
Urmat cu mare tămbălău
Asemuit cu Dumnezeu…
Atunci când ai...

Când ai să dai!

Când n-ai nimic…
Ce pot să zic?
Eşti din perdeaua ploii …pic,
O umbră doar pentru pământ,
Un concurent pentru mormânt,
O gură-n plus de săturat,
O piedică de-nlăturat.
Un adversar închipuit,
Un ne-nsemnat nesuferit,
O gâză-n cale de strivit,
Un hăituit de urmărit,
De-nghesuit , de urgisit,
De terfelit la nesfârşit,
Înlăcrimat şi disperat
Scuipat în faţă şi lovit,
Un preş pe care toţi se şterg
Considerat nătâng şi bleg,
Un rest, un lest, sau un nimic,
Ameninţare pusă-n plic
Atât poţi fi... când n-ai nimic.

Urmează-ţi calea contemplând
Cum se întâmplă toate-n jur,
Privind la bec prin abajur.
Nu crede-o clipă-n amăgiri
În ode-n versuri, linguşiri,
Dans de naiade, dulci priviri,
Capitulări fără ciocniri,
Vasali ce dau făr-a primi,
Nopţi de amor făr-a iubi,
Câştiguri multe cu noroc,
Fuior de fum fără de foc…

Priveşte-n suflet şi şi-n tăceri,
Fă paşii mici atunci când speri,
Atent la bezne când le treci,
La scările ce duc spre beci,
La pietrele ce trec în zbor,
La ce obţii tot mai uşor.

Rămâi la fel, sărac, avut,
La fel mereu ca la-nceput,
Să poţi zâmbi, să poţi spera,
Să poţi veni, să poţi pleca,
Fără de teamă, fără trac,
Cu înger păzitor, nu drac,
Plutind în spaţiul nevăzut.

Rămâi la fel ca la-nceput!
O umbră, călător grăbit,
Neînsemnat, dar fericit,
Din răsărit la asfinţit.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Minunat poem...Felicitări!
  • Suntem în epoca în care sufletul a devenit desuet. O lume rece de roboţi , despersonalizată, simplificată ce nu mai cunoaşte dulceţea vieţii depinde electric de cel ce le stinge şi din când în când le aprinde lumina. Becul este soarele ei,  iar din orgoliu, pentru a nu mai fi acuzată că este dusă cu zăhărelul, se lasă momită, atrasă şi împinsă, după cum dictează interesele polare, cu prozaicul  cu magnet. Mulţumesc pentru înţelegere şi vorbele alese.
  • Oricâ de sărac ai părea că ești, posezi cea mai mare bogăție de pe pământ, sufletul...Deci, ai ce să dai!
Acest răspuns a fost șters.
-->