Se scurge lumina pe tâmple prelinsă
Din visul albastru în ochi risipit,
Pe umeri tresaltă dorința cuprinsă
De brațele nopții, cu dor toropit.
Pe fruntea-ți senină surâde tăcerea
De taine profunde străpunsă total,
Ne strigă Iubirea cu toată puterea
Când cerul deschide un ochi sideral.
Pe brațul tău teama adoarme instant.
Neliniști topite-n torent se revarsă,
În marea de umbre, ce soarbe constant
Cu sete nestinsă, istoria noastră.
Prin somn și iubire ne ținem de mână,
Să nu ne despartă legenda din nou,
Olimpul ascunde și karma păgână
Ce țese capcane, cu chip de erou.
Pe buze, ofrandă îmi depui un sărut,
Cu ochii închiși în visări ancestrale,
Mi-e sufletul plin, ca o oală de lut,
Ce fierbe tăcut pasiuni viscerale
.
Te caut în taină, prin spațiu și timp,
Pe unde suspină invalidă uitarea,
Ne crește în inimi un alt anotimp,
Și-n sîmburi de vis îți zidesc neplecarea!
-->
Comentarii
Bine ai revenit cu versuri pe Cronopedia, dragă Silvia. Te pup și te îmbrățișez, cu drag.
Mulțumesc frumos, Dorina! Si eu mă bucur de regăsire!