Ingerii cu oamenii

De dincolo de zidul luminii,

prin porţile iubirii,
străbătând cupola albastră
ca trilul păsării măiastră,
coboară o dulce simfonie...
Oare, ce să fie ?

Tainic, pe lângă candelele sfinte
se văd şi se aud dulci cuvinte!
De jos, mulţime urcau
unii pe alţii se chemau,
se aşteptau, se sărutau.

Îngerii cu oamenii
se îmbrăţişau
într-o sfântă şi tainică iubire !
Îşi povesteau ceva,
despre o fericire !
Dar, de ce oare,
o fi la ei atâta sărbătoare ?

Pe undeva rămaşi, pe pământ
şi oameni oribili : muţi
răi, atei şi foarte sluţi !
Şi nu puţini erau.
ci, foarte mulţi !...

Se tânguiau din zori şi până-n seară,
cum a pierdut a Cerului Comoară.
Cu suspine lăcrimând
se întrebau adesea, murmurând:
« De ce ne-am lepădat
de Iisus, Domnul Cel Adevărat?!!... »

Stăteau în agonie
ca într-o noapte cenuşie
încremenită în suspin,
aşteptând cu resemnare
marele Răspuns Divin.
Cei rămaşi în întunericul păcat,
cei ce plângeau neîncetat,
erau « ei », ignoranţii...
de Iisus Cel Înviat.
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • 1939420657?profile=originalMultumesc de lecturare si semn, Doamne ajuta!

  • De dincolo de zidul luminii,

    prin porţile iubirii,
    străbătând cupola albastră
    ca trilul păsării măiastră,
    coboară o dulce simfonie...
    Oare, ce să fie ?
    Frumos , felicitări Victoria !
  • 1939419747?profile=originalMultumesc buna mea Prietena! Cu drag

  • MINUNAT POEM..

    1939419579?profile=original

Acest răspuns a fost șters.
-->